APOSTILE

Ce este apostila de la Haga?
Pentru a veni în sprijinul cetăţenilor români, începand cu data de 16 martie 2001, România a aderat la Convenţia de la Haga cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga, la 05 octombrie 1961.
Fiecare stat contractant scuteşte de supralegalizare actele cărora li se aplică aceasta convenţie şi care urmează să fie prezentate pe teritoriul său.
Începând cu data de 1 Noiembrie 2004, procedura de apostilare/supralegalizare a documentelor românesti a trecut în competenţa Prefecturilor şi Curţilor de Apel, care sunt singurele autorităţi româneşti care au în momentul de faţă drept de apostilă.
Atenţie: De la 1 septembrie 2005 apostilarea actelor este făcută de Tribunale în locul Curţilor de Apel
Pe ce acte se aplică Apostila de la Haga?
Sunt considerate acte oficiale,  în sensul prezentei convenţii:
a) documentele care emană de la o autoritate sau de la un funcţionar al unei jurisdicţii a statului, inclusiv cele care emană de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc;
b) documentele administrative;
c) actele notariale;
d) declaraţiile oficiale, cum ar fi: cele privind menţiuni de înregistrare, viza de investire cu data certă şi legalizări de semnătură, depuse pe un act sub semnătură privată.
Totuşi prezenta convenţie nu se aplică:
a) documentelor întocmite de agenţi diplomatici sau consulari;
b) documentelor administrative care au legătură directă cu o operaţiune comercială sau vamală.
Autorităţile române competente să aplice apostila prevăzută la art. 3 alin. (1) din Convenţie sunt: tribunalele, pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. a), c) şi d), şi prefecturile, pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. b).
Apostila este în fapt o ştampilă de formă pătrată (cu latura de 9 cm), identică în toate statele membre ale Convenţiei de la Haga şi care se aplică direct pe actul de legalizat, fie pe o prelungire a acestuia.
Apostila de la Haga (indiferent de ţara în care se aplică, toate aceste ştampile au următoarea denumire: Apostille – Convention de la Haye du 5 Octobre 1961)
Pentru recunoaşterea internaţională, documentele de stare civilă, respectiv certificatele de naştere si căsătorie, după ce li se aplică apostila de către Instituţia Prefectului, se traduc în limba ţării de destinaţie de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care se legalizează de către un notar public, iar în final traducerea legalizată se supralegalizează cu apostila de către Tribunalul competent.